Nascut din pacatul originar o data cu pudoarea, vesmantul, emblema a civilizatiei, dupa Auguste Comte, a exprimat toate fanteziile frivolitatii si a devenit mai apoi o adevarata industrie. Moda pluteste in aer, tine de idei, de moravuri si de evenimente. Despre imbracamintea evreilor putem spune, pe scurt, ca semana putin cu toga romanilor; purtau un fel de mantie din stofa groasa de lana (cea a pastorilor era din par de capra), cu care ei se si acopereau pe timpul noptii. Mantia femeilor era mai lunga si ornamentata cu elemente decorative, in diferite culori.
La mijlocul secolului al XVI-lea s-a raspandit o noua tendinta in imbracamintea feminina. Femeile de conditie modesta se im- bracau in mod obisnuit cu o fusta cu pliuri mici, despicata in parti si legata cu sireturi pe solduri pentru usurarea accesului la buzunarele plasate intre fusta si jupon. Klimt se amuza pictand si desenand modele de kimono-uh, pe care le executa cumnata sa. Linia Poiret a fost foarte repede adoptata. Cand surorile Floge au venit la Paris, in 1912, pentru a-si prezenta modelele, ele au venit direct la Paul Poiret. Au fost aplaudate mai ales pentru modelul Valse de Vienne.
Cei care merg acolo (Dior, Ricci, 'uimt Uiurent, Cardin) o fac pentru a fi primii. Este o investitie pur afectiva si murala, un mod de a fi alaturi de o tara pe care o iubesti si in care crezi."Giorgio Armani propune haine armonioase care se potrivesc cu personalitatea si cu stilul celor care le poarta. Dar modele trec, iar ceea ce este esential ramane. Exista cate o piesa, cate un element coloristic sau cate un croi care dau o nota aparte. De exemplu in Alba si in Sibiu femeile poarta palarie, piesa ce nu apare niciodata in Moldova sau in Muntenia. Barbatii sibieni sunt recunoscuti imediat dupa palaria mica numita colop. Argesencele sunt recunoscute dupa voal, iar moldovencele dupa cataveici.
Companiile aeriene din 1934 (apoi si alte organisme) au incredintat unor fete tinere, agreabile din punct de vedere fizic, cunoscatoare a mai multor limbi, grija de a se ocupa de calatori. Ele au fost imbracate intr-un stil vag militar, in haine de lana uni, in tonuri vii, cu mici berete, uniforma fiind un compromis menit sa le faca suficient de atragatoare, dar nu prea atragatoare. Totusi, astazi, din cauza dificultatilor de a obtine culoarea tcelet, se poate spune ca doar celelate doua prescriptii au ramas in vigoare. De aici obiceiul evreilor de a verifica pana si firul tesaturii, pentru a fi siguri ca nu atrag, chiar fara voie, supararea divina. Asadar, costumul evreiesc poate fi orice vesmant decent care nu arata corpul, mai exact care ascunde toate zonele erogene si parul (rochia femeilor trebuie sa fie pana la genunchi, iar manecile pana la cot) si care, evident, nu incalca poruncile din Pentateuc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu