O noua carte

M-am gindit mult. Public o carte despre literatura franceza, deci nu interesez pe nimeni. Nu tu batalii canonice, nu tu postmodemi versus reactionari, Celine apare in Pleiade, pe de o parte. Pe de alta: in Franta, Pierre Jourde scrie o carte, La Litterature sans estomac   , in care acuza lipsa de vlaga a minimalismului, exalta citiva scriitori care-i sint prieteni, ramine circumspect cu Houellebecq, matura cu autofictionarele gen Christine Angot. Mai multe aici

Cartea este continuata de o alta, cu titlu oarecum polemic, dar ai carei autori nu fac decit sa caute literatura franceza "cu singe" exact acolo unde poti spera sa gasesti asa ceva dupa ce te-ai lasat convins de lipsa de vlaga a minimalismului: Le Cadavre bouge encore. Precis de reanimation litteraire1. Aici, Philippe Muray si Maurice Dantec, doi dintre cei mai acerb reactionari scriitori francezi (un eseist si un scriitor de SF) desfiinteaza arta - si literatura impreuna cu ea - contemporana ca fiind un subprodus al lui "homo festivus" pentru care "principiul realitatii s-a sters si principiul placerii a ramas singur pe pista. Homo festivus e fericit.

Trebuie sa fie. Se distreaza la maximum."  in Romania, insa, se dezbate despre scriitorul roman care ar merita Premiul Nobel. Bascularea literaturii inspre zona de consum e considerata binevenita, cu atit mai mult cu cit in felul acesta literatura intra, in fine, si ea, in sistem. Iar cirteli se aud doar dinspre scriitori incapabili sa faca audienta. Nu condamn nimic aici. Traim, in 2008, adolescenta capi-talismului, o virsta frumoasa, hormonala, agitata, fara de care maturitatea nu se poate concepe. 

Discursul meta- literar francez nu se potriveste deloc cu cel romanesc. Scena culturala, iarasi, e una la Paris, alta in Bucuresti. Aici, cafeneaua literara inseamna o discutie intre prieteni, asa cum nu se intimpla niciodata intr-un talk-show fotbalistic sau politic, sau injuraturi lansate in eter la adresa unor absenti. Lipseste polemica, lipseste spectacolul, lipsesc ideile. Toata lumea, pe platourile scenei culturale romanesti, impartaseste aceleasi opinii despre aceleasi lucruri. Taberele nu se parasesc niciodata.

Igiena fetei, un lucru absolut necesar

Curatirea fetei se refera la indepartarea impuritatilor si a fardurilor. Curatirea este absolut necesar sa se faca zilnic, pentru ca pielea sa isi recapete functiile akerate peste zi. Se incepe, initial, cu demachierea prin lotiuni spumoase sau creme si emulsii de demachiat. Demachierea se face in special seara sau ori de cate ori se aplica un nou machiaj. Solutiile folosite trebuie sa tina seama de natura tenului. In cazul tenurilor grase, dupa demachiere se pot folosi apa si sapunul.

Curatirea propriu-zisa se realizeaza, in afara de spalarea cu apa si sapun, prin doua metode: metoda compreselor si metoda vaporizarii.

Compresele se confectioneaza din tifon, fiind formate din mai multe straturi in care se decupeaza orifidi pentru ochi, varful nasului si gura. Se inmoaie in infuzii diferite (musetel, tei, sunatoare), calde sau caldute, si se mentin aplicate pe fata in jur de 15 minute. Se folosesc zilnic sau la interval de 2—3 zile.

Dupa scoaterea compresei se aplica creme sau substante hranitoare. Compresele sunt indicate in special pentru tenurile deshidratate. In cazul tenurilor grase se vor folosi cu prudenta iar infuzia se recomanda a li cu salvie.

Un alt procedeu este vaporizarea, care consta in expunerea tenului la actiunea vaporilor. Are drept scop inmuierea stratului comos al pielii, favorizand eliminarea celulelor moarte, activarea drculatiei sanguine si hidratarea pielii. In lipsa unui aparat special care sa Ddsica vapori, vaporizarea se face prin expunerea fetei deasupra unui vas cu apa fierbinte, acoperind capul un prosop.

Timpul de expunere trebuie sa fie intre 5 si 10 mite. Iar intervalul la care se executa vaporizarea fie de minimum 2 saptamani.

In functie de scopul urmarit si tipul de ten, apa fierbinte poate fi inlocuita cu o infuzie fierbinte. Atat compresele, cat si vaporizarea, in afara de faptul ca au o actiune de curatire asupra pielii, contribuie si la hidratarea ei.

Tonificarea urmeaza dupa curatirea fetei si consta in aplicarea unei lotiuni tonice care stimuleaza circulatia sanguina in piele si creste tonusul musculaturii fetei, activand in felul acesta functiile pielii. Tipul de ten influenteaza mai putin alegerea lotiunii tonice dar, in functie de ten, lotiunea tonica va fi aplicata o perioada mai lunga sau mai scurta de timp, in medie 10 minute. Dupa stergerea lotiunii tonifiante se trece la hranirea fetei.