O noua carte

M-am gindit mult. Public o carte despre literatura franceza, deci nu interesez pe nimeni. Nu tu batalii canonice, nu tu postmodemi versus reactionari, Celine apare in Pleiade, pe de o parte. Pe de alta: in Franta, Pierre Jourde scrie o carte, La Litterature sans estomac   , in care acuza lipsa de vlaga a minimalismului, exalta citiva scriitori care-i sint prieteni, ramine circumspect cu Houellebecq, matura cu autofictionarele gen Christine Angot. Mai multe aici

Cartea este continuata de o alta, cu titlu oarecum polemic, dar ai carei autori nu fac decit sa caute literatura franceza "cu singe" exact acolo unde poti spera sa gasesti asa ceva dupa ce te-ai lasat convins de lipsa de vlaga a minimalismului: Le Cadavre bouge encore. Precis de reanimation litteraire1. Aici, Philippe Muray si Maurice Dantec, doi dintre cei mai acerb reactionari scriitori francezi (un eseist si un scriitor de SF) desfiinteaza arta - si literatura impreuna cu ea - contemporana ca fiind un subprodus al lui "homo festivus" pentru care "principiul realitatii s-a sters si principiul placerii a ramas singur pe pista. Homo festivus e fericit.

Trebuie sa fie. Se distreaza la maximum."  in Romania, insa, se dezbate despre scriitorul roman care ar merita Premiul Nobel. Bascularea literaturii inspre zona de consum e considerata binevenita, cu atit mai mult cu cit in felul acesta literatura intra, in fine, si ea, in sistem. Iar cirteli se aud doar dinspre scriitori incapabili sa faca audienta. Nu condamn nimic aici. Traim, in 2008, adolescenta capi-talismului, o virsta frumoasa, hormonala, agitata, fara de care maturitatea nu se poate concepe. 

Discursul meta- literar francez nu se potriveste deloc cu cel romanesc. Scena culturala, iarasi, e una la Paris, alta in Bucuresti. Aici, cafeneaua literara inseamna o discutie intre prieteni, asa cum nu se intimpla niciodata intr-un talk-show fotbalistic sau politic, sau injuraturi lansate in eter la adresa unor absenti. Lipseste polemica, lipseste spectacolul, lipsesc ideile. Toata lumea, pe platourile scenei culturale romanesti, impartaseste aceleasi opinii despre aceleasi lucruri. Taberele nu se parasesc niciodata.